Viața în Atena musulmană

Parthenonul de pe Acropole, simbolul Atenei

Atena, oraș cu o moștenire istorică nemărginită grație Antichității, este azi într-o continuă schimbare în raport cu evenimentele de natură politică ce au loc. În ultimii 100 de ani Atena a fost puternic influențată de o serie de evenimente. Venirea din Asia Mică (Turcia) a unui număr de peste un milion și jumătate de refugiați greci și a câtorva zeci de mii de refugiați armeni a influențat categoric tot ceea ce însemna Grecia până la acel moment. Războiul Civil Grec desfășurat pe parcursul anilor ’40 și-a lăsat puternic amprenta în societatea greacă, existând până în zilele noastre un clivaj accentuat. În diferite zone ale Atenei, urmele gloanțelor trase în timpul confruntărilor sângeroase stau și azi ca mărturie pe fațadele a zeci, poate chiar sute de clădiri. Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu multe decenii continuă să fie până în prezent un factor decesiv în spectrul politic. Aderarea Greciei la Uniunea Europeană în anul 1981 a reprezentat, ca pentru oricare stat, un nou început, marcat de progrese pe toate planurile și totodată, a însemnat și un moment în care Grecia, un stat situat în cea mai instabilă parte a continentului european (Peninsula Balcanică), a început să fie și mai mult văzută ca parte a lumii occidentale.

Ideea unei societăți prospere aflată în plin progres a favorizat venirea multor imigranți pe parcursul anilor ’80. Acestora li s-au adăugat valuri mari de imigranți imediat după căderea Cortinei de Fier – în primul rând imigranți din statele devenite ex-comuniste cu doar puțin timp în urmă, iar în al doilea rând imigranți din Asia și Africa. Un moment decisiv în istoria modernă a Greciei a fost reprezentat de găzduirea Jocurilor Olimpice de Vară în anul 2004, moment în care Grecia ca stat s-a aflat la maximum de popularitate. Perioada dificilă ce a urmat odată cu apariția crizei economice, datorată în special modului în care s-a realizat gestionarea banilor în cadrul organizării Jocurilor Olimpice la Atena, a schimbat percepția cu privire la mirajul unei vieți prospere, schimbând radical o serie de aspecte.

Imigrația a ajuns să reprezinte în ultimii ani una dintre principalele teme din cadrul statului grec. Criza refugiaților a pus din nou Grecia pe harta politică, de această dată cu o problemă de proporții uriașe, fiind vorba de soarta a sute de mii de persoane. Refugiații ajunși în capitala statului elen au stat inițial în diverse tabere improvizate – parcul Pedion tou Areos, stadioane olimpice, portul Pireu, piețe publice etc. Una dintre aceste tabere pentru refugiați a existat chiar în clădirile fostului Aeroport Internațional “Ellinikon”, situat în partea de sud a capitalei. Un număr de aproximativ 10-12 milioane de pasageri treceau în fiecare an prin aeroportul atenian pe parcursul anilor ’90. În cele din urmă, acesta a fost închis definitiv în anul 2001, ulterior fiind abandonat. Până la evacuarea totală a refugiaților în anul 2017, aproape 3000 de persoane au locuit în vechiul aeroport internațional. Am mers în zona de coastă a Atenei pentru a vedea de aproape ceea ce a fost cândva poarta de intrare în capitala Greciei. Așa cum era de așteptat, totul a rămas încremenit în timp, lucru ce poate fi observat inclusiv datorită siglei fostei companii aeriene “Olympic Airways”, aflată încă pe una din fostele clădiri alături de anul “2001”. La geamurile și balustradele clădirilor au rămas haine și cearșafuri ale refugiaților ce au locuit aici.

Atena din prezent este casa unei comunități musulmane considerabile, formată aproape în totalitate din imigranții veniți în ultimele decenii de pe continentul asiatic și cel african. Imigranții musulmani se află concentrați în zona centrală a capitalei, unde și-au deschis sute de afaceri: magazine alimentare, de haine, de electronice, frizerii, restaurante și fast-food-uri, cafenele cu narghilea etc. De la nord spre sud, zona populată compact de imigranții musulmani are un punct central – strada Acharnon. De o parte și de alta a străzii de 5 kilometri, dar și mai departe de aceasta, imigranții au început o nouă viață.

Un aspect relevant cu privire la imigranții din Atena și în general din întreaga Grecie este faptul că cea mai mare parte a acestora nu provin din aceste țări musulmane, ci din Albania, un stat de asemenea cu o populație majoritar musulmană. Atunci când imigranții albanezi, din motive economice, au început să vină în număr foarte mare în Grecia la începutul anilor ’90, majoritatea albanezilor nu aveau o religie. Acești imigranți tocmai plecaseră dintr-o Albanie ce a fost condusă timp de decenii întregi de către liderul comunist Enver Hodja. Începând cu anul 1967, Albania devenea “primul stat ateu din lume”. Perioada ce a urmat a fost marcată de persecuții anti-religioase la cel mai înalt nivel, majoritatea moscheilor și bisericilor fiind demolate. Astfel, pentru imigranții albanezi din Atena, a fost mult mai ușoară integrarea, convertindu-se la ortodoxie, credință majoritară în Grecia. Numărul albanezilor stabiliți în Grecia depășește jumătate de milion de persoane.

Numărul total al imigranților din Atena este în general greu de estimat. Despre numărul musulmanilor din capitala elenă, statisticile arată că este undeva între 300.000 și 500.000 de musulmani, majoritatea fiind imigranți din Asia, la care se adaugă un număr mic de greci, albanezi, turci, țigani și pomaci (grup etnic cu o posibilă origine bulgară). Populația totală a Atenei este de peste 3 milioane de locuitori, ajungând la 4 milioane cu Zona Metropolitană a Atenei. Theodoros Skylakakis, fost viceprimar al Atenei în perioada 2003-2006, menționa într-un articol publicat de ziarul grecesc “Kathimerini” în anul 2005, situația cartierelor situate între stațiile de metrou Kato Patisia și Omonia (distanță de aproximativ 4 kilometri). Potrivit acestuia, la jumătatea primului deceniu al secolului XXI, populația zonei era în proporție de 50% alcătuită din imigranți. Cincisprezece ani mai târziu, numărul imigranților este cel mai probabil mult mai mare.

După războiul de independeță al Greciei (1821-1829) și implicit al apariției Regatului Greciei (1832), îndepărtarea de trecutul otoman a cauzat inclusiv distrugerea a multor clădiri care până atunci avuseseră importanță în rândul societății sau administrației Imperiului Otoman. În capitala Greciei există și azi clădirile a două foste moschei otomane, “Fethiye” și “Tzistarakis”, ambele situate în zona turistică ateniană (Monastiraki, respectiv Plaka). Cele două moschei și-au pierdut funcția religioasă după războiul de independență grec, ambele având în prezent destinația de muzeu. De atunci și până în zilele noastre, Atena nu a mai avut o moschee oficială. Inițiativa ridicării unui lăcaș de cult pentru musulmani are cel puțin un secol vechime. După multe tratative, propuneri de-a lungul timpului ce au fost în final respinse, proteste și luări de atitudine, Atena va avea prima sa moschee oficială după aproape două secole. Aceasta însă nu se va afla în zona cu o concentrație mare de musulmani, ci în cartierul Votanikos, fiind o construcție simplă, fără minaret, cu o capacitate redusă.

Fosta moschee otomană “Fethiye”

Stația de metrou “Kato Patisia” (în traducere: “Patisia de Jos”) a fost inaugurată în a doua parte a anilor ’50, fiind situată în cartierul cu nume omonim, ce cuprinde și stația de metrou “Agios Nikolaos”, aflată aproape de centrul cartierului. Mica piață aflată la stația “Kato Patisia” este locul de adunare al imigranților din cartier, fiind prezenți în orice moment al zilei. Pe bordurile de piatră câțiva pensionari albanezi joacă ocazional table. De aici și în continuare pe marea stradă Acharnon, imigranții își desfășoară viața zilnică. Zeci de minimarket-uri cu vânzători în principal de origine bengaleză sau pakistaneză sunt deschise nonstop indiferent de zilele săptămânii sau de sărbători, spre deosebire de magazinele grecești. Mi-a fost dat să văd inclusiv în noaptea de Crăciun și de Anul Nou în jurul orelor 2:00-3:00, faptul că magazinele imigranților erau deschise. Frizeriile, care au prețul fix de 5 euro pentru o tunsoare standard, sunt prezente la tot pasul. Doar pe strada Acharnon, între stațiile “Kato Patisia” și “Agios Nikolaos” (distanță de aproximativ jumătate de kilometru), există peste zece frizerii. Fiecare imigrant are propria sa poveste, dar în principal aceștia lucrează în Kato Patisia pentru a-și ajuta familiile rămase în țările de origine în multe dintre cazuri. Vrând să îmi cumpăr o curea dintr-un magazin de haine, sunt întâmpinat de o vânzătoare amabilă ce poartă burka (haină tradițională islamică pentru femei, ce lasă la vedere doar ochii). Pentru mulți locuitori ai Atenei, cartierul Kato Patisia, alături de alte zone cu adevărat rău famate (Omonia, Metaxourgeio, Exarcheia etc.), este un loc în care este preferabil să nu mergi, pentru a evita eventualele incidente ce ar putea avea loc.

De mai bine de un deceniu nu mai este un secret faptul că imigranții, în cea mai mare parte din țări musulmane precum Bangladesh, Pakistan sau Afganistan, alcătuiesc populația majoritară a Kato Patisiei, un cartier preponderent de blocuri ridicate pe parcursul anilor ’60-’70. Mulți locuitori mai vechi ai Atenei deplâng modul în care lucrurile au evoluat de-a lungul anilor. Întreaga zonă a Patisiei era considerată una din părțile cele mai boeme ale Atenei, bogată în clădiri ridicate în stil neoclasic începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, când numeroase familii de vază ale societății ateniene încep să își ridice case de vacanță în Patisia, care până nu demult fusese un sat. Astăzi, din acest punct de vedere, cartierul Kato Patisia nu mai are nimic în comun cu ceea ce a fost cândva. Clădirile neoclasice sunt aproape în totalitate o amintire. Sistematizarea Atenei realizată în a doua jumătate a secolului trecut a schimbat cu siguranță aspectul acestui loc, cu mult timp înaintea venirii imigranților, care nu de puține ori sunt folosiți ca argument principal pentru decăderea zonei. Criza economică a fost un alt factor important ce a influențat viața în Kato Patisia din ultimul deceniu. Vânzările de apartamente au scăzut cu aproximativ 50-60% din anul 2000 și până în prezent.

Clădire veche de pe o stradă din cartierul Kato Patisia

Mergând în continuare prin “Atena musulmană”, intrăm în cartierul Agios Panteleimonas (“Sfântul Pantelimon”), locuit în prezent de o mare comunitate de imigranți veniți atât din Asia, cât și din țările ex-comuniste. Aici se află impunătoarea biserică ortodoxă cu hramul “Sfântul Pantelimon”, a cărei construcție a început în anii ’20 și s-a întins pe parcursul mai multor decenii. Este una dintre cele mai mari biserici din Balcani. Piața din jurul lăcașului de cult, asemenea altor piețe din această parte a Atenei, este locul de întâlnire, de joacă sau de petrecere a timpului liber pentru imigranții musulmani. O patrulă de poliție este mai mereu prezentă aici pe timpul zilei, nu întâmplător. În anul 2009 dar și în perioada următoare, Agios Panteleimonas a fost centrul violențelor și protestelor îndreptate împotriva imigranților, dar și al confruntărilor dintre extrema stângă și extrema dreaptă. Chiar dacă această perioadă tulbure pare că a apus, cartierul Agios Panteleimonas a rămas în memoria colectivă a grecilor datorită acestei părți din istoria recentă a capitalei elene.

În ceea ce privește cea mai rău famată zonă a Atenei, am auzit diferite răspunsuri venite din partea locuitorilor greci ai capitalei elene. Un loc anume loc a fost menționat de fiecare dată: “Plateia Viktoria” (Piața Victoria), aflată la jumătatea distanței dintre străzile Acharnon și 28 Octombrie. De la orele dimineții și până seara târziu, întreaga piață este animată de prezența imigranților musulmani, aflați aici în număr mare, ce variază de la câteva zeci până la sute de persoane ce aleg să socializeze în mica piață situată în zona centrală a capitalei. În inima pieței se află o statuie dedicată unui moment din mitologia Greciei Antice, acela al salvării Hippodamiei de către Tezeu. Monumentul, considerat de mare valoare, a fost realizat la Berlin în anul 1906, oferită Atenei în anul 1927 și amplasat inițial în Piața Syntagma, fiind mutat zece ani mai târziu în locația actuală. La o privire mai atentă, monumentul din bronz deține o serie de urme ale gloanțelor trase în timpul Războiului Civil Grec.

Odată cu începuturile Crizei refugiaților în anul 2015, Piața Victoria a fost transformată într-o tabără improvizată pentru mii de imigranți. Corturi, pături, saltele sau alte adăposturi improvizate au devenit o normalitate în toată această perioadă. Violențele, furturile, traficul de droguri și crimele au cunoscut un nivel de ascensiune, datorită vulnerabilităților existente aici. La nivel internațional, piața a devenit subiectul unor reportaje și articole din perioada 2016-2017, cu privire la cazurile dramatice ale refugiaților ce practicau prostituția în această piață, mulți dintre aceștia fiind minori. În prezent, Piața Victoria și-a schimbat aspectul pe care aceasta l-a avut în urmă cu doar câțiva ani. Pe lângă arabi, oameni de alte naționalități (inclusiv români) sunt prezenți zilnic în acest loc, fără a exista vreo urmă de pericol. La fel ca în restul Atenei, după schimbarea guvernului SYRIZA, numărul patrulelor de poliție a fost suplimentat. Copiii aleargă, se joacă fotbal sau alte jocuri improvizate. În jurul monumentului, numeroși imigranți vorbesc printr-un apel video de pe telefon cu familiile rămase acasă. În apropiere stației de metrou, câțiva reprezentanți ai cultului “Martorii lui Iehova” împart pliante scrise exclusiv în limba arabă. Imigranți cu bagaje pot fi mereu văzuți în piață și în zona din jurul acesteia. Cu toate acestea, pentru majoritatea locuitorilor greci ai capitalei, Piața Victoria a rămas un loc de evitat.

Stația de metrou „Victoria”

La doar câțiva pași de Piața Victoria găsim strada Fylis, varianta ateniană a “cartierului roșu” din Amsterdam. Aproape fiecare clădire are unul sau mai multe felinare aprinse inclusiv pe timpul zilei, semn că aici funcționează bordeluri. Prostituatele sunt venite în principal din Bulgaria, Republica Moldova și România, dar și din Georgia, Rusia sau Ucraina. Mergând la pas pe lângă “casele de toleranță” de pe Fylis, se poate observa diversitatea clienților, generații și etnii diferite intrând și ieșind pe ușile clădirilor construite în mare parte pe parcursul anilor ’70, când întreaga zonă încă se afla în plină dezvoltare. Un al doilea “cartier roșu” al Atenei se află la o distanță de nici 2 kilometri față de primul, în cartierul Metaxourgeio, cândva o zonă prosperă a capitalei. După anul 1990, un număr mare de imigranți în principal din Albania dar și din alte state ex-comuniste, s-au stabilit aici. Ulterior, acestora s-a adăugat un nou val de imigranți, de data aceasta originari din țările musulmane. Bordelurile din cartierul Metaxourgeio sunt frecventate în cea mai mare parte de către noii imigranți, datorită prețurilor scăzute comparativ cu strada Fylis, unde imigranții musulmani nu sunt ușor de acceptat. Ca o alternativă la refuzul bazat pe originea clienților, “casele de toleranță” de pe strada Fylis percep o taxă mai ridicată, fapt care îi face pe mulți imigranți musulmani să opteze pentru cartierul Metaxourgeio, unde majoritatea prostituatelor provin din țările africane.

Făcând un mic ocol, dincolo de strada Patission, una din principalele artere din Atena, ajungem în cartierul Kypseli, locuit de o altă mare comunitate de imigranți veniți preponderent din state musulmane. Începând cu perioada de la mijlocul anilor ’80, mulți locuitori tineri ai cartierului Kypseli aleg să se mute în suburbiile din nord-estul și sud-estul Atenei. Apartamentele, majoritatea situate la parter, au fost închiriate noilor locuitori. Comunitatea de imigranți din Kypseli este bine integrată în societatea cartierului, coexistența dintre aceștia și vechii locuitori fiind cât se poate de normală. Pe treptele bisericii “Sfântul Gheorghe” din piața cu același nume (Agiou Georgiou), copii pakistanezi sau arabi stau alături de cei greci, limba de comunicare fiind bineînțeles, greaca.

Cu siguranță cea mai mare concentrație de imigranți musulmani din toată Atena se află în cartierul Omonia, situat nu la mare depărtare de Piața Monastiraki, unul din centrele turismului atenian. În contrast cu locul menționat anterior, Omonia ascunde o serie de evenimente sau destine mai puțin fericite. De-a lungul anilor Omonia a fost și continuă ocazional să fie scena confruntărilor de stradă între diferite bande ce își dispută “supremația” pentru traficul de droguri, arme sau prostituție. Pe străzile Omoniei, inclusiv în amiaza mare, a vedea dependenți de droguri cu seringi este un fapt la ordinea zilei. Tâlhării, furturi sau alte acțiuni de acest fel fac parte din realitatea a ceea ce înseamnă Omonia, chiar dacă majoritatea celor care se află aici în trecere nu vor avea parte de acest “tratament”. Începând cu anii ’90, Omonia a devenit casa numeroșilor imigranți musulmani veniți din toate părțile, din Siria, Irak, Afganistan, Turcia, Kurdistan, Bangladesh, Pakistan, India, nordul Africii, Somalia, Indonezia etc. În cartierul Omonia s-au așezat cu timpul alți imigranți în afara celor musulmani, inclusiv o comunitate importantă de creștini copți din Egipt, ce pot fi recunoscuți după tatuajul cu cruce pe care aceștia îl au pe mână ca parte a tradiției.

Viața musulmanilor din acest cartier al Atenei pare că își urmează cursul firesc. Orice vizitator al Omoniei va remarca nu doar diversitatea culturala, dar și diversitatea afacerilor existente aici. În plus față de alte zone ale “Atenei musulmane”, datorită apropierii de zonele turistice, diferite familii de imigranți musulmani, unele cu vechime în Atena, au dezvoltat comerțul cu obiecte vechi, vânzând orice de la tablouri, statui din bronz, ceasuri sau mobilier până la cărți și discuri vinyl. Pe fiecare stradă există cel puțin un restaurant cu specific oriental, un magazin de haine bengalez, un atelier de reparat telefoane mobile pakistanez și lista poate continua. Magazinele de haine, majoritatea aflate în subsoluri, reprezintă o altă afacere populară în rândul imigranților musulmani din Omonia.

Moscheea “Masjid Al-Jabbar” din cartierul Omonia

Alături de Aiubur, student din Bangladesh la o universitate din Istanbul și venit la Atena pentru un semestru, am vizitat Moscheea “Masjid Al-Jabbar” din zona Omonia, aceasta fiind una dintre cele aproximativ 100 de moschei neoficiale existente în Atena. Lăcașul de cult, amenajat într-o clădire cu un singur etaj, dispune de două încăperi pentru rugăciuni, un loc de rugăciune special pentru femei, o cameră folosită ca bibliotecă, precum și de o baie necesară unei moschei pentru purificarea rituală. Mi-a atras atenția un calendar pentru anul 2020, aflat în cele două încăperi de rugăciune. Acesta conține și imagini cu planuri ale unor viitoare moschei pe care comunitatea musulmană ar dori să le construiască în Atena. Cu toate că în afara moscheii ce urmează să fie inaugurate în cartierul Votanikos, nu există o moschee oficială în Atena, moscheea “Masjid Al-Jabbar” este una dintre singurele patru moschei din capitala elenă ce au primit o autorizație de funcționare. Deasupra intrării de la stradă se află o plăcuță ce anunță trecătorii că aici funcționează un lăcaș musulman, fiind scris și numele moscheii în patru limbi (bengaleză, arabă, greacă și engleză).

Ahmed lucrează la una din numeroasele frizerii de pe strada Acharnon. În timpul în care am așteptat, o clientă, ce ulterior am am aflat că este din Republica Moldova, se arăta nemulțumită de suma de 15 euro pe care trebuia să o plătească, Ahmed justificându-i că el nu primește nimic din această sumă și că totul merge la șeful său. Din vorbă în vorbă, aflu că este din Pakistan și din anul 2007 trăiește în Atena. În țara natală și-a întemeiat o familie, motiv pentru care este nevoit să muncească în Atena. În ceea ce privește clienții frizeriei, majoritatea sunt greci, dar și est-europeni (îmi dă ca exemple România, Albania, Bulgaria și Republica Moldova). Din anumite motive pe care nu le-a menționat, are o mare reticență față de clienții arabi. Fiind curios dacă numărul mare de frizerii din zonă nu este un impediment referitor la venitul personal, îmi spune că frizeria are clienți fideli, deși menționează că în această dimineață nu avusese bani nici pentru o cafea, paharul aflat pe pervaz fiindu-i oferit de către un client. Îmi povestește despre zona rău famată a Pieței Vathis, menționând că singurul motiv pentru care cineva ar merge acolo este pentru prostituție și trafic de droguri.

De la Piața Omonia până la Piața Vathis durează puțin peste 7 minute ca să mergi pe jos. Presa românească a menționat acest loc pentru prima dată la începutul anilor 2000, odată cu mult mediatizatul caz al criminalului grec Konstantinos Passaris, al cărui complice român a fost ucis într-un schimb de focuri cu poliția chiar în Piața Vathis. Situația în această piață ajunsese la cote alarmante cu ani în urmă, fiind un adevărat magnet pentru dependenții de droguri. În schimb, situația din prezent pare că încearcă să se schimbe treptat în raport cu ceea ce a fost. Imigranții musulmani au deschis diverse restaurante, unele având și terase, dând astfel un nou scop acestui loc, altul decât acela al drogurilor și prostituției. Localurile egiptene și siriene specializate în Falafel sunt la mare căutare chiar dacă se află într-o zonă rău famată. Activitatea acestora, dar și patrulele de poliție, fac din Piața Vathis un loc mai sigur pe timpul zilei.

Viața în “Atena musulmană” nu este ușoară. Chiar și atunci când pare, viața de imigrant nu este ușoară. Poate dacă locuiești într-unul din cartierele bogate ale Atenei, cum ar fi Glyfada sau Kifissia, având o oarecare vechime ca locuitor al Atenei. La toate acestea, se adaugă suspiciunea datorată diferitelor preconcepții, precum și salariul mic pentru care aceștia lucrează din greu. Generalizarea nu își are loc în acest caz, așa cum nu ar trebui să existe niciunde altundeva. Ceea ce se întâmplă acum în Atena, Grecia și Europa este categoric o problemă, dar care trebuie să aibă o altă cale de rezolvare.

asdsada

© Teodor Stoica

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *