Cu ocazia alegerilor europarlamentare din 9 iunie 2024, s-a putut vedea o discrepanță accentuată între preferințele electorale din fosta Germania de Vest și cele din fosta Germania de Est. Această diferență a fost principalul motiv pentru care am decis să petrec câteva zile în partea estică a țării, dorind să înțeleg mai bine perspectivele și preocupările care au contribuit la rezultat.
A mai rămas puțin timp până la venirea noului an, și cu această ocazie, am decis să fac o scurtă retrospectivă a anului 2023. Mai exact, să vorbesc despre publicarea cărții „Aradul de altădată”, demers care pentru mine a reprezentat un vis devenit realitate. Deși știam de mulți ani că m-aș simți extrem de împlinit să ajung în acest punct, multă vreme nu am fost convins că aș putea demara această inițiativă.
Astăzi se împlinesc 12 ani de la momentul în care am început proiectul „Aradul de Altădată” (26 iulie 2011), o pagină de Facebook care pentru mine a însemnat posibilitatea de a împărtăși sub anonimat una din marile mele pasiuni: Istoria Aradului. Interesul meu față de istoria Aradului a fost precedat de un interes față de istoria Maramureșului.
În scurt timp se va împlini un an de la momentul declanșării invaziei ruse în Ucraina. Un an plin de suferință datorat unei agresiuni nejustificate din partea Federației Ruse. În timp ce Ucraina continuă să reziste în fața regimului criminal de la Kremlin, România se confruntă cu un val mare de dezinformare în rândul cetățenilor, prezent în principal pe internet, dar și în mass-media grație celui mai mare partid filorus de pe scena politică românească.
La un pas de centrul Aradului, în spatele legendarei fabrici de vagoane înființate de Weitzer János la 1891, se află un grup de străzi cunoscut și azi drept „Cartierul Funcționarilor”. Denumirea reprezintă o amintire a unei perioada ceva mai îndepărtate, când municipalitatea a hotărât să vină în sprijinul funcționarilor publici prin înființarea unui cartier destinat acestora.
Au trecut mai bine de șapte luni și jumătate de la începerea invaziei ruse, iar Ucraina continuă să reziste. Mii de morți, mii de răniți, milioane de refugiați, vieți distruse, așezări devastate și răni ce nu vor mai putea fi vindecate niciodată. Soldații ruși au fost capabili de atrocități greu de imaginat într-o Europă a secolului XXI, unde războiul ar fi trebuit să rămână o tristă amintire a unei perioade apuse.
Dimineața zilei de 24 februarie 2022 va rămâne în istorie drept momentul care a schimbat radical parcursul ultimelor decenii. La o primă vedere, ar putea părea aproape ireal faptul că un război de o asemenea anvergură a izbucnit într-o Europă care, cu multă dificultate, a reușit parțial să se vindece de rănile celui de-al Doilea Război Mondial. În realitate, însă, intervenția militară rusă pe teritoriul ucrainean este rezultatul unei lungi perioade de instabilitate politică, marcată permanent de amenințări și acțiuni concrete din partea Federației Ruse.
„Ucraina este un stat artificial” reprezintă o frază deseori întâlnită în mediul online românesc atunci când vine vorba de vecinul din nord și parțial din est. Și totuși, de unde acest fapt? Răspunsul nu este greu de aflat, ținând cont că acesta gravitează în principal în jurul unei singure chestiuni: teritoriul, sau mai exact, acel teritoriu din Ucraina care a aparținut cândva României.
În perioada interbelică existau comunități evreiești în toate localitățile din Țara Maramureșului. Rezultatele recensământului realizat în anul 1930 arată că în Maramureșul acelor ani trăiau 34.089 evrei, reprezentând 21.1% din totalul populației, cel mai ridicat procent de locuitori evrei dintre toate județele României interbelice.
Povestea evreilor arădeni merită știută. Este povestea unei comunități cândva foarte numeroase, cu un rol semnificativ în diverse domenii și care a adus o contribuție esențială la ceea ce reprezintă Aradul pe care îl cunoaștem în prezent.