Cu ocazia alegerilor europarlamentare din 9 iunie 2024, s-a putut vedea o discrepanță accentuată între preferințele electorale din fosta Germania de Vest și cele din fosta Germania de Est. Această diferență a fost principalul motiv pentru care am decis să petrec câteva zile în partea estică a țării, dorind să înțeleg mai bine perspectivele și preocupările care au contribuit la rezultat. Am ales orașul Chemnitz în locul unor destinații mai mari și mai turistice (Leipzig sau Dresda), deoarece am dorit să experimentez cât mai autentic atmosfera a ceea ce a fost cândva „Deutsche Demokratische Republik” („Republica Democrată Germană”). Vizita mea la Chemnitz a fost completată de amabilitatea lui Sebastian și a Christinei, care m-au găzduit timp de două zile și mi-au fost cei mai buni ghizi pe care i-aș fi putut avea.
În câteva cuvinte, orașul Chemnitz are o denumire de origine slavă și este situat în landul Saxonia. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, a devenit un important centru industrial, remarcându-se în special prin industria textilă și industria de mașini-unelte. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, bombardamentele au distrus o mare parte a orașului, iar peste 3.000 de locuitori și-au pierdut viața. Evenimentele de după încheierea marelui conflict au adus Chemnitzul în componența Republicii Democrate Germane („Germania de Est”). Pentru recunoașterea meritelor sale în ceea ce privește activitatea industrială și reconstrucția de după război, orașul Chemnitz a devenit în anul 1953 „Karl-Marx-Stadt” („Orașul Karl Marx”), rămânând astfel până la finalul existenței RDG-ului. După reunificarea Germaniei în 1990, Chemnitzul s-a confruntat cu o serie de provocări specifice perioadei de tranziție din Europa ex-comunistă. Mai recent, Chemnitzul a fost desemnat „Capitală Europeană a Culturii”, urmând să se bucure de acest titlu pe parcursul anului 2025.
Data de 1 iunie 1990 a reprezentat un moment definitoriu pentru istoria orașului est-german, întrucât s-a revenit la denumirea anterioară de „Chemnitz”. În acest scop, în perioada 18-22 aprilie 1990 a fost organizat un referendum în urma căruia o majoritate de 76.1% a votat pentru renunțarea la denumirea „Karl-Marx-Stadt” în favoarea celei originale de „Chemnitz”. Demersurile pentru rebotezarea orașului au început încă din perioada căderii Zidului Berlinului (noiembrie 1989), când în orașul Karl-Marx-Stadt s-a constituit un grup de inițiativă cetățenească în vederea revenirii la denumirea istorică. Referendumul din Chemnitz a fost un pas elocvent pentru procesul de reunificare a Germaniei, simbolizând detașarea față de moștenirea comunistă. În contrast, denumirile orașelor Gheorghe-Gheorghiu-Dej (Onești, jud. Bacău) și Dr. Petru Groza (Ștei, jud. Bihor) din România au fost schimbate abia în anul 1996 (nu prin consultare publică, ci în urma Legii nr. 36/1996).
Ajuns la fața locului, prima impresie pe care am avut-o despre Chemnitz a fost că mă aflu într-un oraș îngrijit și plin de istorie. Am remarcat încă din primele ore o combinație de vechi și nou, în care predominau clădirile ridicate în perioada Republicii Democrate Germane. Principalul obiectiv turistic și totodată simbolul orașului este impunătorul monument al filozofului Karl Marx, dezvelit în data de 9 octombrie 1971. Pe lângă redenumirea orașului Chemnitz în „Karl-Marx-Stadt”, autoritățile vremii au hotărât și amplasarea unui monument dedicat autorului celebrei lucrări „Das Kapital” („Capitalul”). Bustul a fost turnat în bronz la Leningrad (azi Sankt Petersburg, Rusia), iar pentru a putea fi adus în RDG, a fost demontat în 95 de piese și ulterior reasamblat. Pe fațada clădirii din spatele monumentului se află o „extensie” a acestuia, fiind vorba de un perete cu sloganul „Proletari din toate țările, uniți-vă!”, inscripționat în germană, engleză, franceză și rusă. După reunificarea Germaniei, orașul a pierdut denumirea de „Karl-Marx-Stadt”, dar nu și monumentul. Deși au existat voci care au cerut demolarea bustului, acest lucru nu s-a întâmplat.
Și totuși, cum de monumentul lui Karl Marx stă și acum în centrul orașului Chemnitz? Răspunsul la această întrebare l-am putut afla cel mai bine chiar de la fața locului. În cele două zile petrecute în orașul est-german, am înțeles faptul că prezența monumentului nu este doar o împăcare cu trecutul, dar și o parte esențială a identității orașului. Faptul că dintre toate orașele, Chemnitz a fost cel ales pentru a fi rebotezat cu numele lui Karl Marx, cu siguranță a reprezentat și un motiv de mândrie. Cu trecerea anilor, orașul a ajuns să fie identificat în primul rând cu monumentul lui Karl Marx. Locația a rămas până în zilele noastre și punctul de desfășurare a mai multor evenimente publice. Mai trebuie menționat faptul că monumentul a inspirat și vechiul motto al orașului Karl-Marx-Stadt / Chemnitz, schimbat în anul 2007: „Orașul cu minte”.
Printre numeroasele informații pe care le-am aflat de la Sebastian se numără și povestea străzii „Brühl”, unde am fost cazat pe durata vizitei. În anii RDG-ului, aceasta a fost o importantă arteră comercială a orașului, însă a decăzut treptat după anul 1990. Odată cu apariția marilor centre comerciale, rolul de altădată al străzii Brühl a dispărut aproape în totalitate. Numărul celor care locuiau aici a scăzut de asemenea într-o mare măsură, majoritatea apartamentelor rămânând goale. Situația avea să se schimbe după anul 2010, când au început să fie implementate mai multe inițiative de regenerare urbană. Dintr-o zonă decăzută, strada Brühl a redevenit pe parcursul anilor o arteră cu semnificație pentru orașul Chemnitz. Au fost deschise mai multe magazine și localuri, o fostă clădire industrială a fost transformată în bibliotecă și nu în ultimul rând, au fost organizate evenimente. Dar, cel mai important, vechile clădiri au revenit treptat la viață, nu doar datorită faptului că sunt din nou locuite, ci mai ales datorită noului aspect conferit – o parte a clădirilor sunt decorate integral cu picturi murale. Plimbându-mă pe strada Brühl, am fost surprins să văd o școală care purta numele revoluționarei Rosa Luxemburg.
Așa cum am menționat și anterior, Chemnitzul urmează să devină curând Capitală Culturală Europeană. Din partea Christinei am primit o revistă care cuprinde atât programul evenimentelor ce vor avea loc cu această ocazie, cât și o prezentare interesantă a orașului. Ceea ce m-a impresionat mult este modul în care orașul Chemnitz se promovează inclusiv prin trecutul RDG – mai exact, există o întreagă rubrică referitoare la blocurile de prefabricate construite în anii Republicii Democrate Germane. Deși la nivel general sunt considerate deseori ca fiind inestetice și fără istorie, este de apreciat faptul că acestea sunt văzute ca fiind o parte semnificativă a orașului Chemnitz. Mai mult de atât, chiar și pentru coperta revistei a fost ales un cadru ce surprinde un asemenea bloc de prefabricate, cu toate că s-ar fi putut alege o clădire din centrul istoric sau desigur, monumentul lui Karl Marx. După cum e menționat în revistă, se dorește să se arate faptul că, în cele din urmă, Chemnitzul este „un oraș est-european într-o lume vest-europeană”. Făcând un tur al principalei zone de blocuri din Chemnitz („Fritz Heckert”) alături de Sebastian, am aflat o informație interesantă: după reunificarea Germaniei, multe blocuri din Chemnitz au fost demolate ca urmare a scăderii numărului de locuitori, dar și din dorința de a valorifica terenul existent (inclusiv prin amenajarea de spații verzi). În cazul României, nu auzisem până acum despre demolarea unor astfel de construcții. La o căutare pe internet, am găsit totuși o știre din prima jumătate a acestui an, referitoare la demolarea mai multe blocuri din comuna Mătăsari (jud. Gorj). Acestea fuseseră construite în anii ’80 și nu au mai fost finalizate, iar ca urmare a reducerii activității miniere din zonă, populația comunei a scăzut.
Are orașul Chemnitz un centru istoric? Bineînțeles, unul care merită văzut. Singurul aspect care trebuie știut înainte de o vizită este că centrul istoric este alcătuit dintr-un număr redus de clădiri vechi de secol XIX și început de secol XX. Motivul este legat de bombardamentele din 1945, în urma cărora aproximativ 80% din centrul orașului Chemnitz a fost distrus. Cu excepția câtorva clădiri de interes, autoritățile comuniste din perioada RDG nu au avut un interes deosebit în refacerea arhitecturii anterioare, optând în schimb pentru un nou plan urbanistic. Dintre clădirile vechi rămase, se remarcă în primul rând ansamblul format din Primăria Veche (Altes Rathaus) și Primăria Nouă (Neues Rathaus), biserica luterană „Sfântul Petru” sau clădirea Teatrului. În ciuda unui centru istoric mai restrâns, Chemnitzul oferă o serie de atracții turistice răspândite pe întreg teritoriul orașului.
Dincolo de aspectele ce țin de perioada Republicii Democrate Germane, Chemnitzul a ajuns cunoscut în ultimii ani mai ales datorită contextului politic, fiind un oraș cu o cu o puternică activitate a extremei drepte. Încă din anii ’90, aici s-a format o adevărată scenă a neonazismului. Printre altele, orașul a devenit și un refugiu pentru diverși membri ai unor organizații cu o astfel de orientare ideologică, poate cea mai cunoscută fiind „Nationalsozialistischer Untergrund” – NSU (în traducere: „Subterana Naţional-Socialistă”). La data de 26 august 2018, un cetățean german din Chemnitz a fost ucis de doi imigranți kurzi originari din Siria și Irak. În urma acestui incident nefericit, o serie de proteste au avut loc în centrul orașului, degenerând rapid într-o confruntare între extrema dreaptă și extrema stângă. Mai recent, partidul „Alternativa pentru Germania” – AfD (considerat ca fiind de extremă dreaptă) a câștigat alegerile europarlamentare din Chemnitz (28.2% din totalul voturilor). În urma votului din data de 9 iunie 2024 pentru Parlamentul European, AfD a devenit cea mai puternică formațiune politică din fosta Germanie de Est și a doua din Germania. Tot în acest context trebuie menționată și performanța partidului „Alianța Sahra Wagenknecht” – BSW, care a obținut 15.2% în Chemnitz (procentul la nivel național a fost de 6.17%). Formațiunea politică de stânga a fost fondată la începutul anului 2024 și în ciuda diferenței de orientare ideologică, susține o serie de inițiative similare cu cele ale AfD-ului (anti-imigrație, opoziție față de politica Verzilor etc).
Înainte de vizita mea în Chemnitz, am fost curios să aflu care este cea mai rău famată zonă a orașului est-german. Aproape în unanimitate, comentariile de pe internet menționau în acest context „Sonnenberg”, un cartier situat în imediata vecinătate a gării și implicit a zonei centrale. Cu toate acestea, am aflat de la gazda mea faptul că Sonnenberg ascunde o mulțime de clădiri vechi ce merită văzute. În comparație cu centrul orașului Chemnitz, cartierul Sonnenberg a fost mai puțin afectat de pe urma bombardamentelor din anul 1945. După cum aveam să citesc ulterior, Sonnenberg este un cartier specific epocii wilhelminiene, o perioadă cuprinsă între începutul domniei împăratului Wilhelm I al Germaniei (1871) și izbucnirea Primului Război Mondial (1914). Reputația negativă a cartierului se datorează atât problemelor socioeconomice apărute după dispariția RDG-ului, cât mai ales știrilor legate de activitatea unor mișcări neonaziste în zonă. Cu ceva ani în urmă, a existat din partea acestor grupări chiar o inițiativă de înființare a unui „cartier general” în perimetrul Sonnenbergului. În ultimii ani, zona a devenit casa unui număr important de imigranți, fapt care a dus la apariția anumitor tensiuni sociale. În timpul plimbării mele prin Sonnenberg, am descoperit un cartier deosebit de interesant, multicultural și nu în ultimul rând, cu un mare potențial. Cea mai distinctivă clădire a cartierului este biserica luterană „Sfântul Marcu”, al cărei turn este format din două coifuri.
În această perioadă, Chemnitzul se află în plină campanie electorală, în data de 1 septembrie 2024 urmând să aibă loc alegerile parlamentare din landul Saxonia. La momentul vizitei mele, străzile orașului erau împânzite de panouri și afișe electorale. De la creștin-democrați și social-democrați, până la socialiști, verzi și extrema stângă sau dreaptă, fiecare partid încearcă să arate că este cel mai potrivit pentru landul Saxonia. Am remarcat afișele unui partid intitulat „Freie Sachsen” („Saxonia Liberă”), despre care am aflat ulterior că nu este doar de extremă dreaptă, ci și unul care militează pentru independența Saxoniei față de Germania. Aflându-mă pe o stradă din cartierul Sonnenberg, am făcut o fotografie unor afișe electorale aflate pe un stâlp de iluminat. La doar câteva secunde după, o femeie a ieșit din interiorul clădirii de alături și m-a întrebat de ce am făcut fotografia. Explicând că fac un articol despre Chemnitz pentru blogul personal, lucrurile au fost într-un final lămurite. Cel mai probabil, teama legată de fotografia pe care am făcut-o a fost cauzată de faptul că două dintre cele trei afișe de pe stâlp aparțineau partidelor de extremă dreaptă, AfD și „Saxonia Liberă”.
Vizita în fostul „Karl-Marx-Stadt” m-a ajutat să descopăr un oraș cu adevărat special. Deși adesea nu se bucură de cea mai bună reputație în mass-media, Chemnitzul înseamnă mult mai mult decât anumite aspecte de natură sociopolitică. Referitor la acest ultim lucru, am înțeles faptul că o bună parte a locuitorilor din Chemnitz sunt nemulțumiți de situația curentă, simțind în același timp că au fost lăsați în urmă după reunificarea Germaniei. Aceste nemulțumiri corespund într-o măsură importantă cu cele întâlnite și în alte state ex-comuniste (inclusiv România), un exemplu fiind legat de modul în care s-a desfășurat procesul de privatizare. În cazul fostei Germanii de Est, situația extremei drepte este ceva mai complexă, datând încă din perioada de final a RDG-ului. Totodată, chestiunea imigrației, pandemia de COVID-19 și invazia rusă în Ucraina reprezintă teme majore care au contribuit de asemenea la rezultatele electorale din Chemnitz și, în general, din fosta Germanie de Est. Exploatând vulnerabilitățile economice și sociale existente, propaganda rusă a răspândit de asemenea mesaje și idei care reflectă interesele Moscovei.
